Despre revista Cenaclului de Marţi, după 15 ani de la proiectarea ei în azuriul editor MS-DOS

Postările din această coloană de blog exprimă un punct de vedere personal, deşi parţial documentat din surse verificabile pe care, pe măsură ce le voi aduce în format electronic, le voi afişa aici.*
Totodată, acest loc se doreşte a fi şi o contribuţie la istoria primului cenaclu studenţesc postdecembrist din Dobrogea şi un mic ajutor în documentarea aprofundată a fenomenului cenaclier postcomunist din România, mai cu seamă din anii '90 (domeniu în care, din experienţă personală, pot spune că nu există decât foarte puţine repere de cercetare sau de simplă orientare on-line).


1. De la "Păi", la "Cenaclul de Marţi"

În urmă cu 20 de ani (1991), Mircea Ţuglea şi Sorin Dinco puneau bazele primului cenaclu independent dintr-un liceu constănţean postdecembrist. Întâmplarea făcea ca însuşi liceul ("George Călinescu) să fie "vechi" doar de un an. Membrii Cenaclul "Păi" (că acesta îi fu numele) au editat, prin surse proprii şi cu ajutorul lui Horea Mihai Bădău, o revistă cu acelaşi nume, "Păi"... După mai bine de un an de la înfiinţare, Mircea şi Sorin şi-au dorit să prelungească seratele din cenaclu, în Universitatea "Ovidius" Constanţa, unde intraseră în primul an de studenţie, la Litere (română-engleză).

În Universitate, decanul Literelor, Profesorul Marin Mincu, încercase să ofere continuitate unui cenaclu mai vechi, astfel că eforturile celor doi "păişti" orgolioşi au fuzionat, treptat, cu cele ale muuult mai orgoliosului ctitor de Universitate. Astfel, a luat naştere Cenaclul de Marţi, după o poveste disipată prin ceaţa tranziţiei (dar pe care sperăm că o vom reda într-o altă secţiune de blog).


2. Proiectul de revistă cu numele de cod "Ex Ponto"

Imediat ce s-a dat strigarea, în Cenaclul de Marţi au venit mulţi... dar - aşa cum s-a tot făcut regula mai peste tot - au rămas puţini. Astfel că, în primii trei ani de activitate (1993, 1994 şi 1995), nucleu de bază se formează din Ileana Bâja, Sorin Dinco, Grigore Şoitu şi Mircea Ţuglea (enumeraţi, aici, în ordinea alfabetică şi nu în cea a importanţei lor în gruparea "marţolină", lucru ca şi imposibil de stabilit). Ei încep, în 1994, un proiect de revistă, cu "numele de cod" Ex Ponto. În 1995, materialele erau deja strânse, dar nu au mai ajuns în tipografie, din motive pe care le vom expune într-o altă parte.

Graţie mai păstrătorului dintre noi, Mircea Ţuglea, pot publica pe acest blog câteva dintre articolele salvate de sub vremi (se pot accesa din meniul din stânga sau din numele de pagini de deasupra). Articolele au suferit extrem de mici modificări, necesare doar aranjării în pagina de blog, fără nici o intervenţie asupra frăgezimii, stângăciei, aplombului sau tremoloului din vocile celor de atunci.


3. Cenaclul de Marţi, după

După 1996, în Cenaclul de Marţi îşi vor face apariţia "legendară" Mugur Grosu, Dorin Popescu, Florin Anastasiu şi, mai apoi, George Vasilievici. Subsemnatul părăseşte fizic cenaclul în vara lui 1997, prin schimbare de domiciliu. Blogul de faţă îşi propune nu să reconstituie povestea cenaclului, ci să o restituie cât mai aproape de felul în care ea s-a construit de la sine, în perioada 1992-1997. În primul rând, mă ajut de ineditele salvate, din proiectul marţolin al revistei rătăcite prin calculatoarele din Sala E5...

S.D.
februarie 2011

*o primă referinţă, în acest sens, este articolul "Precise", de Sorin Dinco, apărut în revista Viaţa românească, nr. 8-9/2006, preluat în "Fix în locul încheierii..." la volumul Hotel Chiustenge, de Sorin Dinco, Editura Pontica 2008.

p.s. în curând, varianta ilustrată cu poze "de epocă"