Începutul: istorioara unei poze

(pe verso, dedicaţie din 19.XII.1991, la care am adăugat, "în ordine alfabetică: Cruella, Tudorel, Mirciulică, Sorina" şi, mai jos, în stilul meu clarobscurizant de atunci: So.Com. BIOANISTROSINFOESTRIATE. S.A.")

Poza din decembrie 1991 suprinde echipa de bază a Cenaclului "Păi", Liceul Teoretic "George Călinescu" din Constanţa. În ordine stânga-dreapta, Sorin, Laura Crudu, Mircea Ţuglea, Sorina.

La data "imortalizării", "Păi" îşi desfăşura şedinţele săptămânal, într-o sală de clasă rămasă liberă în schimbul doi, după ora 17.00. La început, conducerea liceului a oferit cenacliştilor cheia de la uşa cabinetului de Limba şi literatura română. S. Dinco şi M. Ţuglea erau în clasa a XII-a, deja. Mişcarea literară nu era încurajată de prea multă populaţie şcolară, având în vedere că 99% dintre elevi erau fete lovite de un pragmatism postdecembrist exotic, ceva uşor de imaginat mai cu seamă în cosmopolita Chiustenge. Astfel, suportul venea din partea unor domnişoare care fie simpatizau fără să scrie, fie scriau şi îndrăzniseră să se afişeze cu textele în faţa unui auditoriu. Un auditoriu impresionist, şovăielnic, curios, în rândurile căruia "cenaclu" era un cuvânt care trimetea direct, fără vreo altă referinţă culturală majoră şi, deci, cât de cât familiară, la experienţa din urmă cu un secol şi ceva, a junimiştilor/ "marilor clasici".

Într-o primă şedinţă, s-au prezentat şi câteva cadre didactice: cele mai tinere au criticat "devierile libertine" din textele citite de către membrii fondatori (postmodernismul, postmodernitatea erau încă termeni nepopulari în discursul didactic, iar lista autorilor canonici se oprea la doi "Mărini": Sorescu şi Preda). Profesorii mai cu vechime s-au amuzat şi s-au retras cu bonomie din "competiţie". Cum selecţia se făcea fără scrupule colegiale şi desfiinţarea ("sfârtecarea" de apoi) se baza pe criteriile lecturilor şi cunoaşterii unui minim aparat teoretic, "păiştii" Dinco şi Ţuglea ajunseseră în primăvara lui 1992 să ţină şedinţe în doi, doar de dragul de a nu (se) autodesfiinţa cenaclul*. Din această perspectivă, fuzionarea "păismului" cu formula universitară a Cenaclului de Marţi reprezenta o necesitate nu numai de ordin spiritual, ci şi o şansă visată de cei doi proaspeţi studenţi de a răzbuna un semieşec şi de a-l transforma într-o "victorie" a micii lor tradiţii create în liceu, ce urma, din 1993, să-şi consume destinul sub canoanele unui al... "Mărin" - Mincu.

S.D.

*O trimitere a lui Mircea Ţuglea, printr-un articol autobiografic publicat în revista Respiro.org

p.s. voi reveni cu ilustrarea materialelor postate deja şi accesibile prin meniul din stânga sau prin numele de pagini de deasupra.